Un document emoţionant: Unde era fiecare navă românească pe 13.06.1990 la ora 22.00?

Vedeţi aici unde se afla fiecare navă în parte, pe mări şi oceane, în porturi sau în reparaţii pe şantiere navale. Poate aţi lucrat chiar voi pe aceste nave, sau poate cineva drag, soțul, tatăl sau un frate, pe care îl aşteptaţi să se întoarcă acasă. De-a lungul timpului au deţinut brevetul de navigator 37.000 de constănţeni, care duceau o existenţă demnă, peste media nivelului de trai din România de atunci şi care s-au trezit fără mijloace de subzistenţă şi fără a-şi putea întreţine familiile, cu profesia şi demnitatea furate. Cei 37.000 de „vaporeni” se adaugă zecilor de mii de salariaţi din economia Constanţei care au fost aruncaţi pe drumuri odată cu închiderea sau dispariţia întreprinderilor unde lucrau. Lista acestora, sau mai exact doar a celor cu peste 1.500 salariaţi am dat-o AICI https://www.nicoletaploscaru.ro/catastrofa-constantei-lista-intreprinderilor-inchise-dupa-1989/

Constanţa a suferit o catastrofă social-economică şi demografică de proporţii epice. Nici în cele două războaie mondiale sau sub ocupaţiile germano-bulgară din 1916-1918 sau sovietică din 1944-1958 nu a suferit asemenea devastare. Ca rezultat, din 1990 şi până în prezent Constanţa a pierdut între 70.000 şi 100.000 locuitori, adică din Constanţa a mai dispărut un oraş de dimensiunea unor capitale de județ precum Suceava, Râmnicu-Vâlcea ori Drobeta-Turnu Severin. Nu vă pot da cifra exactă pentru că ultimul recensământ al populaţiei a avut loc în 2011 şi de atunci constănţenii au continuat să plece.
Gândiți-vă că acești constănțeni care nu mai sunt în oraș ar fi fost consumatori de bunuri și servicii, salariați, plătitori de taxe și impozite, elevi în școlile și liceele din oraș și studenți.  Tinerii, mai ales cei cu studii superioare pleacă şi nu se mai întorc. Alţi oameni nu mai vin în oraş, deşi până în 1990 Constanţa era unul dintre cele mai atractive oraşe din ţară şi multă lume ar fi vrut să se mute la noi dacă ar fi putut. Rămân în oraş mai mult pensionarii şi asistaţii social, iar activitatea se reduce din ce în ce mai mult.

La ravagiile cauzate de „tranziţie” şi „reformă” s-au adăugat şi jaful şi stagnarea celor 20 de ani de administraţie locală pesedistă Mazăre-Constantinescu-Făgădău. Cu ăştia am pierdut nu două decenii, ci poate vreo 40 de ani, pentru că nu am stat pe loc în loc să avansăm, ci am dat înapoi.

Nu sunt nostalgică comunistă şi nici nu v-am dat aceste date ca să vă întristez. Dar nici nu ne putem minţi singuri. Pentru a porni la un drum nou, pentru a încerca să facem Constanţa măreaţă din nou trebuie să tragem linie, să ştim exact de unde am plecat, să ştim ce am pierdut şi care sunt cauzele. Sunt convinsă că oraşul va renaşte. Cred asta cu toată fiinţa.

Hai Constanţa❗️Hai România❗️🇹🇩

#ConstantaDragosteaMea💖