Uitaţi-o pe Abramburica! Constanţa trebuie să aplice modelul Clujului!

2

Vineri a lovit la Constanţa Abramburica! Nu, nu este uragan cu nume de femeie ca în Atlantic, aici e Marea Neagră. Abramburica este Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei în mai toate guvernele PSD din ultimii 20 de ani, şi a fost supranumită astfel de presă încă din anii 2000, din cauza „geniului” său organizatoric manifestat la conducerea ministerului. “Abramburica” era o emisiune TV pentru copii cu actriţa Dana Rogoz, pe atunci o puştoaică. Abramburica a ţinut un discurs la Senatul Universităţii Ovidius şi a spus multe aberaţii, asupra cărora nu insist, doar menţionez în treacăt că Abramburica crede că elevii ar trebui lăsaţi repetenţi încă din clasa I !!

Abramburica vrea „fără număr”. Proşti da mulţi!

Însă mi-a atras atenţia altceva. Abramburica a activat ca ministru în interesul unor cercuri universitare, atât de la stat cât şi de la privat. Misiunea ei era să aducă universităţilor cât mai mulţi clienţi, cât mai mulţi absolvenţi de bacalaureat. De aceea a desfiinţat şcolile de arte şi meserii, fostele şcoli profesionale ale lui Ceauşescu, şi le-a transformat în licee tehnologice, dând o gravă lovitură atât învăţământului profesional, pe care practic l-a desfiinţat, cât şi învăţământului universitar, năpădit de analfabeţi funcţionali care copiau la Bac şi se înscriau apoi la facultăţi private unde examenele din sesiune se dădeau de acasă, „online”, de unde ieşeau apoi analfabeţi funcţionali cu diplome de licenţă, master sau chiar de doctori. Aşa au nenorocit România, administraţia, educaţia şi economia naţională. Adaug că la noi există un sistem stupid, care este tot conceptul Abramburicăi, prin care de la bugetul de stat universităţile, fie de stat, fie private, sunt finanţate după numărul de studenţi înscrişi, indiferent de performanţele acestor instituţii de învăţământ superior. Aşadar, Ecaterina Andronescu vrea „fără număr”, la fel ca alţi distinşi universitari, gen dr. Costi, dr. Vijelie sau dr. Salam. Cu cât mai mulţi studenţi, cu atât mai multe alocări de la buget, dar şi taxe încasate de la aceşti studenţi, atât de universităţile private cât şi de cele de stat, pentru că şi la stat sunt locuri cu taxă.

În discursul de la Ovidius, Andronescu s-a arătat îngrijorată de pericolul care paşte jocul piramidal în care a transformat ea învăţământul universitar din România şi s-a plâns că „peste trei ani vor fi doar 60-70.000 absolvenţi de liceu, ce se va întâmpla cu universităţile noastre?”. Ce se va întâmpla? Se vor închide, Abramburico! Care-i paguba dacă se va închide Universitatea lui Liviu Dragnea din centrul universitar de tradiţie Alexandria, Teleorman? Şi ce tragedie va fi dacă se va închide Facultatea de Drept din Caracal, secţie a Universităţii Craiova? Pe vremea lui Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Nicolae Ionescu-Siseşti, Dumitru Bagdasar sau Şerban Ţiţeica, România Mare avea patru universităţi mari şi late, unde au absolvit toate geniile care au intrat în istoria ştiinţei româneşti şi universale. Andronescu a adăugat în discurs şi ce-o durea pe ea cu adevărat: “Este o realitate care vine peste trei ani. Deja de câțiva ani simțim că promoțiile sunt din ce în ce mai mici. Dacă vă uitați, foarte multe din universitățile private sunt în pragul închiderii. Unele s-au și închis. Pentru că nu mai au studenți, nu au cu ce să se susțină”.

Businessul universitar care suge bugetul şi nenoroceşte tinerii pe care-i atrage a depăşit orice limite rezonabile. Mulţi deputaţi şi senatori de-a lungul tuturor legislaturilor erau cadre didactice universitare şi şi-au votat singuri legile. Agenţii din Parlament ai lobby-ului universitar de teapa Ecaterinei Andronescu şi-au corupt şi colegii deputaţi sau senatori care aveau alte profesii, momindu-i cu doctorate şi speculându-le vanităţile. Prin judeţe mai mici, prefecţii megalomani credeau că oraşul lor provincial nu e metropolă dacă nu are Episcopie Ortodoxă, universitate şi garnizoană militară. Toţi aceşti profesori împreună cu politicienii au contribuit la erodarea învăţământului superior românesc. Nenorocirea face că această mafie alocă de la bugetul statului sume mai mari de bani pentru ştiinţele umaniste, inclusiv inutilele „studii de gen” sau „studii europene” decât studiilor tehnice, dintr-un motiv foarte simplu. Învăţământul tehnic necesită investiţii mari, laboratoare, nu poţi face Politehnica la Caracal. Dar Facultate de Drept chipurile se poate.

„Soluţia” Abramburicăi:

Ministrul Educaţiei a dat cărţile pe faţă la Ovidius: “Una dintre soluții este să încercăm să aducem studenți străini. Realizăm odată cu aducerea studenților străini mai multe deziderate. Răspundem internaționalizării, aducem și taxe, și fără îndoială ne asigurăm că păstrăm toate programele de studiu. Acesta este un motiv care ne determină să ne grăbim cu internaționalizarea”. Ideea în sine nu e rea, dar nu trebuie să descopere Andronescu apa caldă. Cele mai prestigioase universităţi din lume au un număr însemnat de studenţi străini. Dar aceştia nu vin la facultăţi de nivel scăzut dacă chiar vor să înveţe carte. Ar fi atraşi de universităţile lui Andronescu din cu totul alte motive, de exemplu pentru a obţine rezidenţa în România şi a se ocupa apoi cu alte lucruri decât studiile, cum e cazul mai ales cu cei originari din lumea a treia.

Universitatea Ovidius trebuie să urmeze modelul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj

Unul dintre motivele vizitei lui Andronescu la Constanţa a fost pentru discutarea proiectului unui Centru Internațional Multicultural în cadrul Universității Ovidius. Fireşte că nu e rău să avem studenţi străini la Constanţa, abia va avea cine să umple cafenelele goale din centru. La Cluj-Napoca sunt circa 5.000 de studenţi străini, dintre care mulţi francezi, dar şi de alte naţii. Însă nu aceasta este soluţia pentru Universitatea Ovidius şi mai ales nu este soluţia pentru dezvoltarea Constanţei. Existenţa universităţilor nu este un scop în sine, ele nu există pentru bunăstarea profesorilor, ci pentru a da o educaţie superioară noilor generaţii, care la rândul lor asigură continuitatea neamului dar şi competitivitatea economiei româneşti şi dezvoltarea pe mai departe a României. Pentru asta plătim impozite, nu pentru altceva.

Cluj-Napoca a început să se dezvolte vertiginos din punct de vedere economic odată cu câştigarea alegerilor de către Emil Boc, în anul 2004. Secretul dezvoltării Clujului a fost un pact, o înţelegere dintre primar, dar şi dintre miniştri clujeni pe de o parte, ca Ioan Rus, Vasile Dâncu, Vasile Puşcaş şi Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) pe de alta. Politicienii au susţinut din toate puterile Universitatea din Cluj şi planul a dat repede roade. UBB a scos pe bandă rulantă absolvenţi de Electronică şi Automatică, fapt care a atras numeroase firme româneşti dar şi corporaţii străine, încântate că aveau la dispoziţie mână de lucru. Industria IT este cel mai dinamic domeniu din economia naţională şi a depăşit demult agricultura ca pondere în Produsul Intern Brut al României (PIB). Acesta este secretul dezvoltării Clujului şi de fapt nici nu este un secret, este cunoscută legătura dintre educaţie şi dezvoltare.

Mai recent, Iaşiul a înţeles că aceasta este calea, mai ales că IT este o industrie care nu necesită infrastructură gen autostradă, care lipseşte în Moldova, şi îşi dezvoltă puternic învăţământul de profil şi atrage şi firme pe această bază. Timişoara vrea să recupereze după ce a fost întrecută de Cluj-Napoca şi se agită foarte tare. Încearcă să recruteze profesori valoroşi din alte centre universitare, în special pentru Electronică, şi se arată dispusă să plătească până şi deplasarea cu avionul pentru aceştia, ca să vină măcar odată pe săptămână să predea. Treaba merge bine şi la Universităţile Craiova şi Braşov, care de asemenea au facultăţi de electronică şi automatică, şi unde majoritatea studenţilor sunt recrutaţi încă din anul IV de studii de firmele din aceste oraşe. Aceasta este calea de dezvoltare şi pentru Constanţa. Constanţa este al doilea oraş al ţării. Chiar aşa, Constanţa nu poate ţine pasul cu Cluj-Napoca, Craiova sau Iaşi?

Mulţi se vaită că nu avem slujbe în Constanţa şi nu avem nici investiţii în oraş care să creeze slujbe noi. Dar dacă vine o corporaţie străină la Constanţa şi zice că vrea să facă o mare investiţie şi va avea nevoie de 500 de ingineri de IT, de unde să-i ia? Poate nu găseşte nici 20 disponibili. Altceva ar fi să i se răspundă că la vară termină facultatea 200 studenţi electronişti sau automatişti la Constanţa şi până în vara cealaltă când e gata investiţia, vor absolvi încă 250!

La ce bun taxele pe care le-ar încasa Universitatea Ovidius de la pakistanezi sau nigerieni, cu ce dezvoltă asta Constanţa şi cum oferă un viitor copiilor noştri, ca să nu mai părăsească oraşul sau chiar ţara?

Pentru asta ar trebui viziune, însă cine să aibă această viziune, Decebal Făgădău, care într-un interviu refuza să răspundă când a fost întrebat ce facultate a terminat?

Stimaţi politicieni, stimate cadre didactice de la Universitatea Ovidius, vă rog frumos, faceţi ce trebuie pentru Constanţa şi pentru copiii noştri, nu vă luaţi după Abramburica!

Hai, Constanţa❗️💙💛❤️ Hai, România❗️🇹🇩

#ConstantaDragosteaMea💖

2 COMENTARII

  1. Excelent aţi pus problema!

    P.S. pe Abramburica utaţi-o printre păpuşile de paie, rupte-n dos, ale teatrului românesc de cacialma cu păpuşi sforărite. Unde o fi Spiru Haret, Eminescu, Blaga, Nae Ionescu, sau domnul Cojocaru, cel care recent ne-a părăsit şi a fost adoptat de către cehi imediat după 1990. Iar legea Cojocaru i-a ajutat să scoată capul în lume cu demnitate şi mândrie, cu o economia şi societatea viguroasă, jalonată de principii sănătoase pe acest nou drum, dificil dar nu imposibil de realizat, în democraţia nou instalată imediat după prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa est-centrală.

    Încă o dată, vă felicit şi vă citesc cu atenţie! Îmi place scriitura dumneavoastră, domnă Nicoleta Ploscaru! Îmi pare rău că v-am descoperit recent, adică destul de târziu!
    În timp ce vă citesc, simultan, simt cum respir un alt aer! Unul proaspăt şi benefic pentru spiritul românului, unul viu – netarat şi nociv, şi nedisimulat pentru neamul nostru, de un românesc şi o trăire autentică, cum doar o persoană ce respiră românismul prin toţi porii săi e capabilă să o facă, la acest nivel elevat şi la maniera aceasta – ce părea a fi uitată/pierdută – directă!

    Excelsior, România!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here