100 de ani de la naşterea lui Stere Ploscaru, Haiducul Dobrogei

0

Stere Ploscaru s-a născut la 25 martie 1919, în ziua de Buna Vestire în Macedonia şi a venit cu familia lui în România, care s-a aşezat în Cadrilater alături de alte zeci de mii de aromâni. După cedarea Cadrilaterului în 1940 şi schimbul de populaţie cu Bulgaria, familia Ploscaru s-a stabilit la Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, luând a treia oară viaţa de la capăt.

Foto: Lotul Ploscaru N. Stere, fotografie din DOSAR 1016, VOL. I, Lot Ploscaru Stere, arhiva Tribunalului Militar Constanţa

În Dobrogea, ocupaţia sovietică şi represiunea au fost cele mai cumplite. După 23 august 1944 Dobrogea a fost scoasă de sub autoritatea guvernului de la Bucureşti şi trecută sub administraţie militară sovietică. Într-o singură noapte, în mai 1948, au ridicat din Constanţa peste 2000 de tineri, majoritatea elevi, studenţi, intelectuali, floarea ţării. „Lupta de clasă” a fost de fapt genocid etnic antiromânesc, condus de ocupantul străin şi uneltele sale din ţară, în mare parte alogeni, dintre care unii au venit în ţară pe tancurile sovietice. În Dobrogea s-a făcut prima gospodărie agricolă colectivă, colhoz după modelul sovietic şi tot Dobrogea a fost prima provincie unde a fost finalizat procesul de „colectivizare” a agriculturii, în fapt de înrobire a românilor şi deposedarea lor de proprietăţi. Aici a fost şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, care în anii ’50 nu era văzut ca o lucrare de mare infrastructură, ci ca un lagăr de exterminare a românilor. Soldaţii sovietici din trupele de ocupaţie se ţineau de jafuri şi violuri terorizând populaţia, iar noile autorităţi confiscau recoltele şi vitele oamenilor, sub pretextul predării la stat a cotelor obligatorii. Pentru români, bolşevismul însemna Antihristul, teroarea, colectivizarea şi antiromânismul.

Foto: „Haiducii Dobrogei

În aceste condiţii, românii dobrogeni s-au ridicat la luptă, cu elanul tinereţii şi cu speranţa venirii americanilor. Stere Ploscaru a activat în organizaţia de rezistenţă armată „Haiducii Dobrogei”, cea mai puternică din ţară, cu 30 de grupuri înarmate şi legături în toate localităţile dobrogene. Organizaţia „Haiducii Dobrogei” s-a înfiinţat acasă la Stere Ploscaru, la Ceamurlia, după cum scrie în volumul de memorii al lui Nicolae Ciolacu, „HAIDUCII DOBROGEI. Rezistența armată anticomunistă din Dobrogea”. Fondatori au fost Gogu Puiu, fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea şi Nicolae Ciolacu, vărul lui Stere Ploscaru. Alături de Stere Ploscaru, printre „Haiducii Dobrogei” mai erau Stere Mişa, un alt văr împreună cu care a fost arestat, precum şi Nicolae Ploscaru şi mulţi alţii.

În „Lotul Ploscaru N. Stere”, condamnat de Tribunalul Militar Constanţa prin sentinţa Sentinta nr. 497din 01.12.1950, printre cei 21 de condamnaţi, românii erau mai mulţi decât macedonenii, potrivit numelor lor şi locului naşterii.

Stere Ploscaru a fost arestat pe 22.09.1950 şi dus la sediul Securităţii din Constanţa, unde a fost torturat şi bătut până şi-a pierdut auzul. Şeful Securităţii din Constanţa era bulgarul Vasile Vîlcu, agent Komintern şi NKVD încă din perioada interbelică, ajuns ulterior prim-secretar PCR pe judeţul Constanţa.

Numirea bulgarului Vasile Vîlcu în fruntea Securităţii Constanţa a fost o altă mârşăvie a ocupantului străin. Ajunşi în Patria Mamă după ce au trecut vreme de 20 de ani prin focul războaielor de exterminare etnică din Macedonia, armânii nu au avut parte de linişte, ci au fost nevoiţi din nou să pună mâna pe arme. Komintern, organizaţia comunistă mondială cu sediul la Moscova lucra pentru dezmembrarea României Mari şi finanţa „Comitetul” din Bulgaria, care viza ruperea Dobrogei de România şi anexarea la Bulgaria. „Comitagii” bulgari, oamenii Comitetului, treceau frontiera în Cadrilater unde încercau să incendieze satele armânilor şi să omoare oameni, pentru a goli Dobrogea de români.

Armânii s-au grupat din nou în armatolii, unităţi de apărare a satelor, la fel ca în Macedonia şi au rezistat cu succes, apărându-şi satele şi familiile cu arma în mână.

Şi iată că perversiunea diavolească a bolşevicilor a făcut ca după 1944 armânii să fie daţi chiar pe mâna duşmanului lor de moarte, agentul Komintern şi NKVD Vasile Vîlcu, un bulgar care era şovin antiromân înrăit.

Tribunalul Militar Constanţa l-a condamnat pe Stere Ploscaru la 18 ani de muncă silnică, 8 ani de degradare civică şi confiscarea averii. Din lotul „Ploscaru N. Stere” au făcut parte 21 de persoane condamnate la diferite termene de detenţie. Papu Stere a ispăşit pedeapsa în lagăre sinistre ca mina de la Baia-Sprie şi alte locuri din Gulagul românesc. A fost eliberat odată cu decretul de amnistiere a deţinuţilor politici din 1964. A avut zile şi s-a întors în satul lui, la Ceamurlia.

Povestea lui Stere Ploscaru şi a camarazilor săi este tragică, dar curajul lor, patriotismul şi setea de libertate au fost virtuţi care sunt un model pentru generaţiile de astăzi, dacă vrem să facem o Românie măreaţă. Mă mândresc să sunt nepoata lui Stere Ploscaru. Am în sânge dragostea de libertate şi dreptate şi mai presus de orice, iubesc România ca pe ochii din cap!

Cinste Eroilor Neamului! 🇹🇩

Veșnica lor pomenire! 🙏🏻

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here